Se încheie vizita de trei zile la Ierusalim a consilierului american pe probleme de Securitate Națională, John Bolton.
Personajul – care, în urmă cu aproape cinci luni, l-a înlocuit pe cerebralul, cultivatul general H.R. McMaster – e un militarist coleric, un entuziast al soluțiilor radicale, afișând un dispreț nedisimulat față de instituțiile internaționale. Mike Pompeo (actualul Secretar de Stat, fostul director al CIA) și John Bolton formează ocombinație letală în proximitatea neexperimentatului Donald J. Trump.
John Bolton (cu vechi veleități de analist geopolitic) e autorul a cel puțin două editoriale care îți fac părul măciucă: „To Stop Iran”s Bomb, Bomb Iran” (publicat în martie 2015 în New York Times) și „Opțiunile militare pentru Coreea de Nord” (publicat de TheWall Street Journal, în august anul trecut). În cel din urmă pledează, firește, pentru ceea ce urma să devină în gura lui Trump soluția „foc și furie”.
În conferința de presă comună de la Ierusalim, uniți în cuget și-n simțiri, Bolton și Bibi au celebrat relațiile de un nivel fără precedent dintre Statele Unite și Israel și au definit principalele trei teme pe agenda discuțiilor. Invocând o mai veche declarație a lui Netanyahu – Iran, Iran și Iran. Plus Siria și Fâșia Gaza. Niciun cuvânt despre grandiosul Plan de Pace promis de Trump, menit să resolve magistral problema israeliano-palestiniană.
Hulitul președinte Barack Obama, pe care premierul Benjamin Netanyahu nu s-a sfiit să-l înfrunte în Congres, a oferit Israelului la sfârșitul mandatului său un acord militar istoric, ridicând ajutorul anual de la 3 la 3,8 miliarde. Cheltuielile de apărare crescând însă direct proporțional cu amenințările de securitate, Bibi a încercat probabil să-l convingă pe John Bolton de necesitatea unei indexări. (Încă un miliard pe an ar fi optimul pe care prim ministrul l-a anunțat în Knesset).
Israelul nu poate ataca Iranul fără Statele Unite. Pentru Regele Bibi ar fi preferabil s-o facă Statele Unite și cred că acesta a fost unul dintre subiecte.
S-a discutat, probabil, și despre pericolul ca emiratul Qatar să preia inițiativa reconstruirii Siriei după război (ceea ce pentru țările Golfului și în primul rând pentru Arabia Saudită e un serios motiv de îngrijorare).
Trebuie să fi vorbit,măcar în treacăt, despre proiectul unui NATO arab, idee atât de dragă președintelui Donald J. Trump, prezentată ca formula magică anti-Iran. În primăvară, la Cairo, prințul moștenitor al regatului saudit, Muhammad bin Salman, definise, pentru orice eventualitate, o „axă a răului” în Orientul Mijlociu (după modelul global al lui Bush Jr.): Iranul, grupările islamiste și… Turcia. Prin urmare, Bolton și Netanyahu trebuie să fi atins și problematica legată de conflictul turco-american.
Era să uit: dovadă a cât știe și înțelege președintele Americii despre conflictual israeliano-palestinian e o anecdotă adevărată care circulă zilele acestea printre diplomații din Levant: în urmă cu câteva luni, într-o discuție dintre liderul de la Casa Albă și regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, acesta din urmă i-a sugerat lui Trump soluția unui singur stat pentru rezolvarea crizei israeliano-palestiniene. Replica geniului stabil a fost memorabilă: „În cazul ăsta, în câțiva ani, premierul Israelului se va numi Mahomed”.